sunt aproximativ egal cu mine în tăcerea Cinei de taină
în suburbii se dă Veste că Dumnezeu Este
cei ce întâmplă Milă o îmbuteliază pentru la iarnă
mila e lichidă în spaime de lacrimi în lumânare
cerșetorii valizi sunt chemați sub arme
deși patriotismul e mort într-o palmă
întinsă

întind de firul vieții vise ale autodevenirii gura mă spurcă
în iarna interioară paltonul interior în mine urcă
zăngănit de oseminte
se rup zăgazurile, apa urcă-n așezăminte
uneori e aproape ca la potop

la ape aș pune dop
să nu ne mai înspăimânte cu revărsări de maluri,
lacrima să urmeze alte idealuri
lacrima,
crima
din spatele basmului