A zis că cer prea mult perfecțiunea,chioară
Când eu n-am vrut decât o vară.

A zis că cer prea mult o pasăre măiastră
Când eu n-am vrut decât o aripă albastră.

A zis că cer prea mult pădurea fără uscăciuni
Când eu n-am vrut decât confesiuni.

A zis că cer prea mult un pian mai vechi
Când n-am cerut decât perechi.

Au zis că cer prea mult și norii nimbostratus
Când n-am cerut decât furtuni,cu patos.

A zis că cer prea mult și asfințitul pal
Când n-am cerut decât o rază pân-la mal.

Mi-a zis că cer prea mult grădina mie
Când n-am cerut decât o biată păpădie.

A zis că cer prea mult pământul păcuriu
Când eu n-am vrut decât un petec străveziu.

A zis că cer prea mult oricare om
Când i-am cerut de hrană și de somn.

A zis că cer prea mult credința
Când n-am cerut decât putința.

Când am cerut,în schimb, iubire de la tine,
Mi-ai dat din plin și ai rămas cu mine .

Am vrut o vară lungă și frumoasă,
Să stăm noi doi,nu lângă casă.
Zburdăm, sărim,ne-împiedicăm,
Jucăm,prostim, ne sărutăm.
Mirobolant să ne simțim,
O viață firavă trăim.

Am vrut cu aripa albastra
A te-nveli de lumea noastră.
Sa ne ridic la boltă și la lună
Ca și acolo împreună ...
Să ne ridic la curcubeu
Doar eu și tu,doar tu și eu.

Și am cerut confesiuni
Într-o pădure fără uscăciuni,
Pentru a avea o ambianță
Plăcută,fără de faianță,
Ca să vorbim cu glas domol
Despre al nostru mare-amor.


Și-un pian mai vechi
Să scoată note,doar perechi.
O atmosferă de mister
Și de protecție sub cer
Într-o poiană se avântă,
Cântări și dragostea ne-alintă.

Să ne scăldăm într-o perdea de ploaie
Când ne e cald și sufocant sub soare,
Să ne-alergăm, ne sărutăm,
Să ne certăm,ne împăcăm
Și picături să ne îngâne
Și tu ...cu mine.

Un lac lângă-acea silvă
Purtați de-a valurilor vâlvă
Într-o bărcuță să plutim,
Să ne gândim,să ne-oglindim.
O rază lungă pân-la mal
Să ne conducă în aval.

Un petec în acea poiană
Un foișor,o lume diafană
Și din Eden grădinărie
Un lan întreg de păpădie
Prin el arici sa poarte mere,
Simțind a brizei adiere.

Din casă-n casă am umblat,
Cerând,cu rugăminți-un pat
De înțelegere și toleranță,
Cu încredere și cu speranță,
Ca s-adormim pe el în noapte,
Furați de visuri și de șoapte.

Mergând așa,ceream și de mâncare:
Un pic de pâine și de sare,
De acceptare,de răbdare
Și mi s-au dat decât de înfruptare
Sare și pâine,pâine și sare
Și-n rest trăiri otrăvitoare.

Dar n-am cedat,fiind dezamăgit de toate pământești,
Eu m-am rugat, în ultimă instanță, la cerești,
Crezând profund că poate,poate
Cineva sa-mi dea dreptate,
Dar fără astea toate pot,
Cu tine, doar cu tine, pot.

Iar de la tine, chiar de n-am cerut
Mi-ai dat cu vârf și îndesat ce n-am avut,
Mi-ai dat de toate,de toate ce-am visat,
Ce-am vrut și câte am sperat.
Iubire multă, pace-n spirit și în trup,
Îmi dai din tot ce n-am avut!