Tu! Demon scos din Iad cu ochi înveninați,
Cu sânul stâng de foc, cu părul lung, rebel,
Ce cauți pe Pământ? Vampiri zeificați?
Nu te-ai hrănit destul cu sânge infidel?

Tu! Ce surâzi mereu din umbra unei vieți,
Spre ce tărâm de-ndrepți cu pânzele de fum?
Poate un vânt nebun va bate cu săgeți
Și-ți va preface-n scrum frumosul tău album...

Tu! Ce privești banal o șoaptă de amor
Și te amuzi cumplit de orice glas duios,
Nu simți un braț barbar ca lipsă din decor
Să-l culci la pieptul tău în ceasul dureros?

La naiba Melinda! Azi chiar sunt filozof,
Dar de iubit nu scapi, chiar fără de pantof!

Daroczi Andrei