Omule drag, ți-aș zice prieten sau iubit,
dar nu îmi ești nici una nici alta,
ești doar un om dintr-un geam,
dintr-o curiozitate de-a mea,
când ți-am întins mână
nu am făcut-o să te lovesc
nici să îmi dai peste ea
când ți-am întins-o a doua oară
nu a fost să cerșesc
nici să râzi
când ți-am întins-o a nu știu cata oară
nu a fost ca să îți ascult
nesfârșitul șir de tânguri și considerații
o mană întinsă e un semn amiabil
dar tu treci pe lângă mâna mea
iar eu voi simula că voiam să îmi scarpin urechea
și-am să zâmbesc
sper totuși să te văd și fericit într-o zi
și să te recunosc abia după ce voi fi trecând pe lângă tine
să-i spun atunci celui de lângă mine
uite omul acesta era cândva un om neobișnuit
avea două umbre și-l mâncau de viu
acum mai are doar una și e în spatele lui
cum s-a făcut el bine, nu știu
dar, iată că este