Nopțile mele nu sunt albastre ca ale tale
Sunt pline de tristețe și o lungă așteptare,
Între mine și tine nu este un deal ș-o vale
Ci un ocean de neliniști și de apă, o mare.

Nopțile mele sunt stoarse de furtună și de vânt,
Visele tale-s mărețe închise-ntr-un ideal
N-au gustul țării-n arome mustos, de negru pământ,
Între tine și mine nu este o vale ș-un deal.

Este o ninsoare înghețată și albă de frig,
Un munte pieptiș de urcat și trecut, foarte înalt,
Nu-i steaua aceea albastră ce din ceruri o strig
Cu razele luminoase arse-n cuptor de cobalt.

Nopțile mele au încă o calitate pură
Fură nopțile tale câte puțin și le lasă,
Să treacă de nopțile mele sărace de ură.
Și stau cu luceafărul de dimineață la masă.

Nopțile mele te cheamă mereu acasă cuminți
Pe malul râului limpede ce trece prin vale,
La casa unde așteaptă bătrânii noștri părinți
Așezată-n ocol pe o coastă molcomă de deal
Unde cerul se îmbracă-n clipe iuți și ovale,
Nicăieri un loc nu-i mai frumos ca aici în Ardeal.