Mă întorc
În peștera mea
Să m-aud cum tac,
Păzit
Cu străjnicie
La intrare
De-o stea
Din zodiac.
Nici apa,
Nici văzduhul
Nu-mi vor deranja
Tăcerea
Că primesc în mine
Duhul
Oferit de ea,
Durerea.
Munții i-aș muta
Din loc
Ca abis
Pentru un dor,
De tăcere
Nu-mi bat joc
Că în dânsa
Toate mor.
Nu doresc
Să mă dedic
Vorbelor
Ce ies din gură
Sacadat
Și pic cu pic,
Precum roua nopții
Pură.
În tăcerea singulară
Ce mă strânge
Ca un clește,
Intuiesc
Fără povară
Că în dânsa iarba
Crește.