Cotoroanța-n ușa mea!
Soacra, "miros de chiftea",
Cu ochii ieșiți din cap,
Mă salută: "Prostănac!"
.
Cum de ce? Bătu în ușă,
Până îi crescu o gușă.
Era transpirată-n spume,
Și-nciudată...Fără glume!
.
Îmi azvârle furioasă,
Bocceluța grea, slinoasă,
Trei sacoșe, un rucsac,
Și mă-mpinge. Rabd și tac!
.
Se trânti pe canapea,
De făcu o groapă-n ea;
Și-mi întinde mâna dreaptă,
Ca să i-o sărut. (Așteaptă!)
.
Eu, pe prostu' am făcut:
-Vai, da ce inel plăcut!
Tata ți l-a dăruit?
Pufnind soacra, s-a acrit!
.
Se încruntă fâstâcită,
Privindu-mă sictirită,
Prin lentilele murdare,
Numai pete de mâncare!
.
Cu o putere de tanc,
Îmi aruncă un bocanc,
Scorogit, mirositor,
Fix în frunte! Mai să mor!
.
Cert, nu de la lovitură,
Fruntea-i călită, îndură;
De la "mireasma" pe care,
"Mergătorul fin", o are!
.
Gata-s să mă prăvălesc!
Îmi frec fruntea, mormăiesc,
Și-i trimit o uitătură
Doar să plece... Nu se-ndură!
.
Când sosește, e taifun!
Șade ca un om nebun
În spital de boli mintale,
Și am zile infernale!
.
Cotrobăie peste tot,
Nu mă scoate din netot,
Lenevos și derbedeu...
O mai scoate, Dumnezeu!
.
Zic s-o las în casa mea,
Să fug unde voi putea!
Ies pe ușă-mpiedicat,
Și cad lat, ca secerat!
.
Cherchelit, bălos la gură,
Socru-meu, din soi, "scursură",
Tot icnea sub burta mea,
Mă-mboldea și îngăima:
.
-Mă-ta, să nu-ți spună ea,
C-o venit și sluga sa?
Unde pleci? Șezi lângă mine,
Și-om cinsti cum se cuvine!
.
Sar ca arcul! Ca felina,
Tai în lung toată grădina,
Și-am plecat în lumea mea,
Lăsându-i lui fică-sa!
.
A trecut un an...mai bine,
N-au plecat! Zvonit-a cine?
Cică m-așteaptă în drum,
Ca să-mi spună: "Rămas-bun!".
.
M-aș întoarce, sincer spun,
Să-mi pup soacra-n moț de drum,
Că de nu mă vizita,
Nu scăpam de fiică-sa!