apollo suspină pe-un fluture liră afrodite
pe ritmul florilor de măr
într-o veșnică grădină ele sunt clipa

la urma urmelor fluturii nu zboară niciodată
doar se lasă dansați de flori în căutarea luminii
apoi învață cerul cum să deseneze curcubeul
printre lacrimi amare
iar din inima lor curge nectarul
din care până și zeii sorb fericirea

însă pe oceanul cunoașterii sunt caravele întrebare
sub fiecare deșert izvoare limpezi și reci
iar pe cerul nopții sunt miliarde de miliarde de stele
care se dăruiesc aiurea pe o flacără
cu disperare
ca și cum ar face dragoste cu întunericul