Sahar eu sunt, din alta viată,
Un prinț al arselor nisipuri,
Puterea mea, pe mii de chipuri,
E scrisa, încă, și se-nvață.

Palate am până la nori,
Nisipu-n plecăciune adâncă,
Mi se supune-n munți de stâncă,
Mușcând din cer, neiertători.

Închisă-n mine-i casa milei,
La poarta ei am scris ,,Vândut,,
Tăcut e timpul meu pierdut,
Încetinesc goana pendúlei.

Doresc, ce am visat in noapte,
Să fiu îndrăgostit de-o fată,
Nu o găsesc,n-a fost creată,
Și căutarea-mi scriu în carte.

Am s-o aștept pe cea visată,
Coperta cărții să-mi deschidă,
Citind chemarea ce o strigă,
Să-nceapă cu,,a fost odată.”