urmez sensuri paralele
strada cu mii de columbi se înfundă în eșicherul nopții
clipe sărate scutură norii
plouă ca la ultima împărtășanie
când ordinea lumii ne scrie telegrame
nu muri ! ochiul cerului îți soarbe întunericul
și-l vărsa într-o mare de cerneală/zorii minții tale/

aș schimba moneda ninsorilor de altădată
pe un câmp cu lună amară
unde mi-am legat tinerețea
zborul acela dezordonat peste acoperișul
lumii

tăcerea roade unghiile singurătății
izvorul susură în la minor
iubesc pe o gamă muzicală joasă
lumea această văzută dintr-o căruță
pestriță înflorită înaripată
precum omida/crisalidă într-o lume de cleștar/


pe strada cu albi columbi
lângă fântâna arteziană muzicală
văd urechea lui Van Ghog în pubela orașului
unsă cu mierea silabelor/fluturi de o zi ai luminii/
cine cântă în la minor pe acoperișul lumii negru
o ultimă împărtășanie ?