străinii se omorau cu armele zeilor.
noi i-am transformat în ecouri adânci

săpam spre ei continuu
săpam în ei cu grijă

ca și cum nu ar fi fost suficient
le-am pus și sărutările sub cheile de la ușă.
masa era de ceară.
perdelele erau sincere și ele

jocul a apărut după Zeus.
nu și victoria.

ne integram în absolutul unui vis
dezintegrat din toate gloanțele.

deveneam victime mai întâi
vinovați la urmă
iubiți, la sfârșit.

ne-am deschis suficient de mult
încât să putem fi fatali unul pentru altul.
ne-am confesat ereziile între patru ochi

citisem undeva cu tine
amorezii se pot îndoi
precum hârtiile
doar de câteva ori însă.

urmele de pe gât
sunt epavele avioanelor
care-mi zburdau prin stomac

relațiile sunt dezvoltate arborescent în general
noi am ales șirul lui Fibonacci.

,,suntem ceea ce învingem", nu?