Trăiesc sub o husă,

plutind ca un: ”Zeppelin fără treabă”.

Doar aripile-mi stau lipite,

pe o imensă bandă cu lipici!?

Chiar și așa...

încă mai pot da din picioare,

simulând zborul.

O parte din trup suferă,

îl înțeleg,

dar esența mea nu e acolo!?

Picioarele mi-au înțepenit,

lănțuite de pânza unei fiare iluminate.

Mai pot să-mi unduiesc ușor gâtul și capul,

ca-ntr-o manevră de planare la întâmplare.

O vreme am mișcat doar degetele picioarelor,

pe ritmuri cunoscute...

dar mi le-au retezat!

Eu, esența mea... nu era nici acolo!

Poate-am să mai fiu schingiuit sau decapitat,

însă eu

nu mai sunt demult pe-aici.

Sunt invitat de stăpân,

peste

apele lui line

să zbor,

fără

gând.