Trăim
printre adevăruri false
și minciuni adevărate
printre absurdul
ce se laudă că este logic
și împreună cu abstractul
elaborează legi și teoreme
adunate într-o știință
a paradoxalului

Temporalul
se aciuiază în umbre
se plânge de insomnie cronică
ochii timpului
sunt veșnic deschiși
îndreptați înspre univers
al cărui buzunar
este plin de stele

Trăim la suprafața timpului
căci în adâncimile sale
stau relaxate și nedescoperite
minunile.

***

În clipa când scriu
las în urmă secundele
îngropate în cavoul cuvintelor
fiecare literă
se înscrie într-un spațiu temporal minuscul
și din coexistența lor lingvistică
iau naștere poeziile
care fac salturi uriașe
cu pașii metaforelor
în atmosfera lirică
electrizată de simboluri

În clipa când scriu
între cuvinte se insinuează suferința
rânjind scabros
de eforturile mele spirituale
așteptând să termin poemul
pentru a-și scrie
scrijelită direct în carne
propria poezie

În clipa când scriu
timpul doarme
lăsându-mă pe mine
să număr secundele
și suferințele dintre ele.