poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 745 .



Pasărea spin
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DanG ]

2014-12-17  |     | 



Zori sângerii umplu retine,
Iar păsări înhamă un soare,
O buză se prinde de mare
Și-un zumzet vuiește ciorchine.

Lumini prăvălesc întuneric
În temniți ascunse-n adâncuri,
Iar norii îs jalnice pâlcuri,
Împinse de-un soare nemernic.

Nasc focuri pe-ntreaga pustie,
Iar fumuri se leagă de 'nalturi,
Vin vânturi, sălbatice salturi,
Pământul se-mbracă-n mumie.

Pe-o stâncă, semeața făptură
Vestește sau suflet sau moarte,
Speranțe sau visuri deșarte,
Iubiri ce se-mbracă în ură.

- Þi-e zborul durerea adâncă,
Ascunsă-n clepsidre de visuri,
Dar ochii-ți se tulbură-n cuiburi,
Iar gheara îți mușcă din stâncă.

Arată-mi cărarea, pasăre spin,
Spre viață sau poate spre moarte,
Ca zborul din vise să-mi poarte
Destinul spre locul cel tainic, divin.

- Doar mie mi-s sorții, mă cheamă să cânt,
Departe spre locul din visuri,
O taină ascunsă-n abisuri,
Ascultă, chemarea purtată de vânt!

Sortită-s să-mi cat nemurirea,
Nu-n stele sau naltele ceruri,
Ci-n lume, pe ploaie și geruri
Și-n cuiburi să-mi las amintirea.

- Ah! Pasăre spin, pasăre spin,
Privește spre piscuri, cum luna
Tresare muțită întruna,
Cum viața-mi se zbate în chin.

Privește, cum sufletu-mi trece
Pe aripi de cânt înspre stele,
Privește, cum visuri rebele
Mă poartă din lumea cea rece!

Dar noaptea s-aruncă în hăuri
Pe ochii ce caută zarea,
Furtuna golește chiar marea
Și-o trage prin valuri în râuri.

Deodată pământul tresare,
Iar clipa s-oprește uimită,
O pleoapă se-nchide grăbită
Și trilul se-nalță spre soare.

Emil Dănuț Gabăr
București, 6 iulie 2013

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!