Se picură gri, dând luciu de lac
Și geamul de sticlă se pare a curge...
E timpul, de suflet, ce vara și-o plânge
Și păsări, arar, vor s-ascundă, se tac.

E tot nemișcat, doar crengi griul crapă,
Sau note, de stâlpi, portativ țin de fire.
Doar umbre se ascund sub gluga de capă,
Ori cupluri se strâng, își-umbrelind spovedire.

Se pierde și gând în griul în tonuri,
Cu vise în diluții, uitând început.
E tot un alb-negru, solo-n diapazonuri
Ce nici nu se aud... Un ecran de-un film mut!...
06.11.2013