Fiecare o vede cu ochi diferiți

și poate cu buzele disprețuitoare ale unui lung șir de nori

în liniștea profundă a brizei dintr-o carte de rugăciuni

- nu mai plouă, dar coline înalte închid orizontul între ancorele lor -

închiși în fotoliile noastre așteptăm ca în fața și în spatele nostru

să se deschidă viitorul prin trunchiuri tăiate suficient de larg

încât să ne putem strecura în formă de lumini -

ne formăm conștiincios în culorile unor ghețari imenși

prinși de curcubee care își recapătă calmul sub un cer rece

și respirăm praful unei cortine trase de frânghii rupte de-asupra pământului

cu un curaj de humă și vapori blânzi făcuți din piatră,

rotunzi ca privirea noastră imaculată când ne pregătim de somn

ne strângem mâinile cu putere și prindem țărână -

și avem încredere unii în alții de parcă am aștepta ca fulgerele să ne protejeze

stăm cu inimile nemișcate, le menajăm

dar alergăm prin viață ca și când peronul s-ar termina brusc

și am ajunge cu ambele picioare odată în refluxul nisipurilor mișcătoare,

strânse grav în mâna sfărâmicioasă a pământului