alerg pe bulevard pe tocuri bizare
aici se plânge se (mai) trăiește se sare
peste ispite nu mă iubi răstignește-mă
ucide-mi iubirile fade
/cercei stilizați/ capcane sau nade
ce de pești doamne înghit surogate
ajunge la capătul tunelului
/infern al lui Dante/ penultimul muritor
cel mai lent cu mecanismul iubirii defect

cursa este amară capcană-n beton
nu-mi voi prinde piciorul nu atât cât să mor
mă scrie dedalic pe cimentul plat
prinde-mă bine de omoplat
ca la o salsa funambulescă de carnaval
miroase-a iubire a dezmăț maraton festival

fă public orice resentiment dezbracă egoul
de ritmu-ți alert mi-e dor sa îți știu privirea
zâmbind sunt singură-n stradă și mi te colind
ca niciodată în public aplaud la scenă deschisă
ziceam că iubesc să alerg cu ușa închisă
între mine și lume între cer si pământ
hai să îmi mângâi calin piciorul drept
cu degetul tău mic prea strâmb și nedrept