Într-o crâșmă la o masă,
Zgârâiată și soioasă,
Stau măgarii la grămadă,
Parcă ar fi puși pe sfadă.
.
Ce gâlceavă? Ce pricină?
Se hlizeau că o vecină
A intrat ca o tornadă,
Cu o gură...o cascadă!
.
Își găsi măgarul care,
După ce aduse care
De nutrețuri și de lemne,
Îl lovi setea, pesemne.
.
-Hei, acasă nu ai apă?
Tii, ca boul se adapă!
Și vodcă, și bere multă,
De-aia mintea ți-i incultă!
.
A zbierat, l-a-mpins afară,
(Mai bine la gât o sfoară!)
Să nu poți sorbi un strop,
Cu măgarii toți, din top?
.
Un măgar cu urechi rupte,
Tot de soață, (Niște brute!)
Se bătu cu pumnu-n piept:
-Eu sunt un măgar deștept!
.
"A mea", vedeți că nu vine?
O dresai cu pumnul bine,
Căci mă sâcâia iar eu
Nu stau sub papucul său!
.
Un pârlit râgâind tare,
Umplând crâșma de duhoare,
Și pierzând saliva toată,
Decretă: - A mea e toantă!
.
Nimica nu-mi reproșează,
Când mă vede doar oftează.
Pot să stau și patru luni,
Prin crâșme sau la nebuni...
.
Făcând semne cam hidoase,
Un măgar care cântase
Și trăsese cu urechea,
-Pe-a ta a luat-o strechea!
.
Babele vorbesc întruna,
Că de cum răsare luna,
Tu la crâșmă o zbughești,
Ea-n plăcerile lumești.
.
Vine un pumn. Þintă falsă!
Măgarul plonjă sub masă,
Cu direcția muiată,
Mândria "decapitată"!
.
Sprijinindu-se pe coate,
Cherchelit, un bun confrate,
Cu ochii roșii în cap,
Bălmăji: -Un prostănac!
.
Maimuțoi, o cârpă moale,
Dirijat de niște "poale".
O batjocură prin crâșmă,
Bărbat doar că poartă cușmă!
.
Hohotesc măgarii, frate,
Și cu gurile căscate
Au rămas țepeni, vă zic,
C-au zărit un polonic.
.
Dar nu singur. O socriță,
Lovind pe măgarul Ghiță,
Blestema și împărțea,
Polonice cu-i dorea!
.
-Uită-te la ei, jegoșii,
Înfoaiați precum cocoșii!
Bețivani, momâi, căscați,
Fetele ni le mâncați!
.
Ce efect avu, nu știu!
Un măgar mai pirpiriu,
Pe coate și pe genunchi,
Se piti după un unchi.
.
Iar apoi ca prin magie,
Prin văitări și gălăgie,
S-a golit crâșma și iată,
Dorm prin șanțuri, drum, în poartă...