poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 548 .



în căutarea eroului
poezie [ Underground ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [illibelulle ]

2014-11-24  |     | 



noe construise o arcă și urcase în ea toate animalele pământului
ele l-au urmat și s-au așezat fiecare la locul său ca într-o cutie cumpărată
au ațipit ca la începutul lumii și încet au uitat cine sunt

la început pământul ne năștea pe toți
ne ținea în pumnul lui ca pe niște pui
când ne zbăteam ne strângea mai tare și dacă puteam să urlăm atunci puteam pleca

apa ne spăla și ne dădea femeilor de la rău care erau fericite să ne aibă
ne mângâiau capul și ne înveleau în cârpe
încet creșteam și ne uscam aripa de mamă brațele ni se lungeau de ușurime

arca era lungă făcută din copaci și mulți ieșeau ascuțiți ca niște coaste din el
animalele așteptau cuminți și râdeau în somn
și îl vedeau pe erou cântând pe stradă singur
eroul era gol și își acoperea trupul cu mâinile
apoi îl cuprindea spaima și începea să plângă

plânsul lui cutremura orașul și orașul plângea și el cu el
la fiecare cutremur oamenii se ascundeau în case și așteptau liniștea
ziua orașul se refăcea schelele picau peste el și îl umpleau de sânge

eroul s-a îmbrăcat în haine de cerșetor și a început să umble
păsările i se așezau pe umăr și el le zâmbea și le lăsa să plece
trebuie să fi mers așa de mult că într-o zi nimeni nu l-a mai văzut
pământul încetase să se cutremure și oamenii erau fericiți
creșteau unii în alții se întindeau și-și dădeau nume

totuși sufletul lor stătea în spate și parcă nu mai voia să meargă
curând oamenii n-au mai știut cum să facă sufletul să îi urmeze ca o umbră
așa că l-au lăsat și pe el să rătăcească la fel ca un câine părăsit

sufletele oamenilor au plecat împreună și au început să umble
păsările li se așezau pe umăr și sufletele zâmbeau și le lăsau să plece
cu toții au ajuns la un capăt o arcă lungă și verde, acoperită de păduri lipite una în alta
au urcat încet, sprijinindu-se în picioare
știau că eroul e peste mări și așteaptă
animalele le-au urmat ca pe ciobănași și s-au așezat fiecare în locul său ca-ntr-o cutie cumpărată
au ațipit împreună și au așteptat să uite cine sunt

se prea poate ca atunci când s-au pus în mișcare eroul să fi plâns din nou
de bucurie sau tristețe sau pur și simplu să fi plâns
știind că cineva și-a adus aminte

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!