Difuz, cernit, beat de imagini
Și fără logică e mersul în zig-zag,
Poartă a nebuniei, lăsată în paragini,
Prin care intră hăul cu auritu-i prag.

Semne în simțuri, percepute greșit,
Le aștept aporetic, ca esențe de pâini,
Într-un hazard fantomatic-finit,
Precum e, adesea, spălatul pe mâini.

Lipsită de pur, scormonire banală,
Mizeria cântă înjurând bogăția
În timp ce paraua, într-o cursă fatală,
Pe margini de viață, plătește chiria.

Lumea din mine, lumea din tine,
Axiome aride, revelații tardive,
Fructe amare, cireșe divine
Se-așază tăcute în stive.

Ridică paharul în cinstea virtuții,
Viciul să-ți umple cotloanele joase,
Adevărul, legat de marginea burții,
Cultive trăiri în amorțitele oase!

Iubirea e sunet în cușcă de aur,
Stare-spectacol, dominat de alcov,
Suferințe albastre, triluri de graur,
Povești animate de credința lui Iov.

Un an a trecut, mai mult decât ieri,
Un an a rămas, mai puțin decât azi,
Să râzi, să cânți, să uiți invieri,
S-auzi devenirea sub brazi.