când instituțiile domnului sunt din ce în ce mai mari
aproape invers proporționale cu bunul simț
întotdeauna ca o încercare de a se substitui cerului
înalțăm turle cât mai aproape de stele și cât mai aurite
apoi zugrăvim sfinți fictivi și dumnezei bărboși
iar popii învață la seminar marketingul credinței
mai dihai decât orice tatăl nostru
parcă în loc de toleranță și ecumenism se propovăduiște egoul
dealtfel biserica nu se supune niciunei reguli
nicio lege antitrust nu are putere aici
iar consiliul concurenței nu se bagă la ceara luminițelor
sau la monopolul asupra acatistelor
gropile sunt o afacere imobiliară de succes
iar nicio rugăciune săvârșită fără taxa pe colac nu este valabilă
din când în când se ivește câte un sfânt adevărat
dar este repede bănuit de cine știe ce conspirație
i se scot toate lacrimile cu forcepsul
doar vina de a fi posedat de bunătate trebuie exorcizată
.......................................
într-un fel neamul acesta are nevoie de ceva mai mult decât o catedrală pentru a fi mântuit
.......................................
oricâte temple s-ar înălța
niciunul nu e mai impunător decât umila chilie
de unde câte un sfânt reușește să zâmbească tuturor relelor