într-un moment de criză
de inspirație divină
neinspirat destinul m-a expirat
în lumea asta inspirată

am inspirat adînc
tot ce până să mă nasc
aspira ursitoarea pentru mine
în neinspirata femeie
ce m-a expirat
și parcă blestemat
neinspirat inspir
tot ce expiră în jurul meu
încât am devenit cineva
ori ceva care respiră

ca orice umil trăitor
în coliba-mi de cuvinte
aspirant la nemurire
m-am împerecheat pervers cu ele
scânteiere a păcatului divin
într-un poem incestuos
unde aspir transpir și inspir
toate femeile expirate
ce se lasă inspirate de mine
le respir aroma transpirată
și oboist nefericit… expir

salvându-mă de orice aspirație
într-o zi de supremă inspirație
m-o aspira pământul
și în sfârșit m-oi odihni
visându-mă în rafturi de biblioteci
sub același nume ce va expira
pe cea mai neinspirată cruce
inspirând pe toți expirații
de mamele lor
doar ca să afle de mine