arată-mi cu degetul ceva uman
și-apoi să-mi spui care-i treaba cu faza
lungă sau scurtă
oamenii sunt făcuți dintr-un aluat imposibil
chipul uitării a suflat să le dea viață
după noi tot uitarea rămâne
nu vreau să-mi povești chestiuni siropoase
din patul tău de puf alb și moale
coboară din scaunul de rege
lasă-ți picioarele în nămolul ăsta numit virtute
bea apa unui izvor secat de o mie de ani
și apoi dormi în fiecare noapte pe frunze
capul să-l așezi pe-o carte
și când ți-o fi mai bine
fă definiții despre progresul omenirii și regresul sufletelor
pe cine interesează iernile julite în coate?
nu disperarea este punctul de plecare
și nici grandoarea inteligențelor voastre matematice
în campanii electorale nu scriem poeme homerice
rămân în haită cu lupii
în casele oamenilor miroase cumplit mucegaiul

măăă nu urla în liniștea asta mută...