S-a lăsat ceața peste-ntreaga vale
Dar cât se-ntinde cine poate ști
Numai vreo vietate zburătoare
Dacă deasupra ceții va pluti

Aud prin ceața densă și opacă
Străbătând tot mai clar un șuierat
Al trenului care-ar urma să treacă
Grăbit de parcă este-ntârziat

Noroc că eu știu drumul spre livadă
Însă pășesc atent și temător
Pentru că nu e nimeni să mă vadă
Cum nu văd eu coroana pomilor

Mă duc acolo toamna când și când
Să simt miros de măr și gutuie
Și să văd nucile din nuc căzând
Cu miezul crud în pieliță-amăruie

Acum pământul este plin de rouă
Abia-l zăresc uitându-mă în jos
Și parcă văd o mogâldeață, două
A unor pomi ce-i simt după miros

Iar soarele învăluit în ceață
Pare un gălbenuș într-un aspic
Ce tremură și-n astă dimineață
Pe cerul unde nu zărești nimic

Abia după vreo oră strălucește
Cu razele-i tot mai dogoritoare
Când ceața întru-n minut se risipește
Să pot privi mai clar întreaga vale