... am fost dat afară din suflet,
cu mult jargon,
înnăclăit în mult de tot hain,
să-mi ardă vis pân’ la carbonizat
de amintiri de spațiu într-un umblat,
mă răstignind să n-ajung la amvon,
să pot, de Paște, să mă închin
și să mă întreb, de ce-oi fi blestemat...

... că-s singur pedepsit,
ca un Iisus,
să-mi port cununi de spini
pe mâini, picioare, inima zdrobită
de bici... ce nu l-am auzit pocnit,
să pot s-am cui a mă roage ’nspre sus
și ochi să-mi fie nesecați, marini,
prelinși în nod de lacrimi stăvilite...

... și nu-i îndeajuns nicio putere
când răul curge lavic, șiruit
din con de ură, în meandre
devastante
și pierd, nevinovat zic eu, zile, avere,
hulit de coarde ateice, împătimit
să n-am decât otrăvurile leandre
să beau... în timp ce lume se desfată de păcate împovărante...

... iar eu, reurc Golgota, în piscuri delirante!
06.05.2013