E ora târzie
oră la care
asculți ploaia
izbindu-se de
beton și pretinzi
că-l auzi pe
depărtatul saturn
apropiindu-se.


E ora la care
ești singur și
ai vrea să profiți
de clipele-acestea
și să scrii câteva
rânduri însă
tristețea îți pune
pe umăr
brațul de plumb
și te îndeamnă să
stai cuminte în
banca ta
te lovește peste
mâini cu
arătătorul și
te învață asemeni
unui tratat de
anatomie că
ai fost zidit
în carne și oase
(de un mic
dumnezeu sau
de marele cronos)
dintr-un material
pe cât de complex
pe atât de fragil
și că în curând
te vei duce la
dracu` în praznic
cu tot cu blocul
tău de garsoniere
și cu datornicii săi.


E ora târzie
oră la care
te lași locuit de
nesomn ca de un
proprietar anonim
al luminii
în timp ce stai și
asculți cum te strigă
vântul pe nume
pretinzând că-l auzi
pe depărtatul saturn
apropiindu-se.


18.09.2014;
22:22