dintr-un mugur de infinit
respir cu nesaț gura aceasta de viață
să mai pot declara pe un formular de impunere
fiecare vis din fiecare vis
ca pe o vină asumată
ca pe un păcat că sunt
iar și iar întrupat dintr-un gând
caut dovezi că nu e iluzie totul
mă ciupesc de suflet
dau voie lacrimii să râdă
e felul acesta de a mă-ntreba
de ce trebuie să mă doară fiecare floare
care-mi crește prin trup
trambulină de îngeri blonzi cu ochi curcubeu
rogojină de stele peste fiecare trecere
din vierme în vierme printr-o gaură neagră
monument de lut săpat adânc
un fel de temelie pentru încă o temelie
de piramidă răsucită-n punct
o promisiune că nu mai caut nimic din nimic
că o să-ncerc să trăiesc clipa
fără să mai pun la socoteală
câtă eternitate consum pentru asta
--------------------------------------
mă scol ca din moarte
îmi caut frunzele
îmi strig fluturii
și pun de-o primăvară