Urăsc să mă trezesc dimineața și să nu te văd,
Să știu că ești cu altcineva și nu în patul meu,
Să-mi bată soarele în ochi cu raze puternice
Și să mă roadă un dor nebun și vise nemernice.

Urăsc să dorm în nopțile de vară fără tine,
Nu-mi place să stau singur, la fel ca într-un buncăr,
Dar știu că și tu mă iubești și suferi ca mine
Și te chinui să scrii poezii și să găsești rime.

Rona, revino iar la mine-n viață, iar te vreau!
Stai cu mine și vino să ne sărutăm ca înainte...
Să mergem pe plajă și să ne plimbăm pe nisip
Și să disprețuim împreună, pe tot ce ne-a stins.

Iar eu tot urăsc să merg până la capăt și mă pierd,
Mă pierd pe drum, mi-e greu să găsesc iar drumul
Ce ducea spre inima ta, să apari iar în calea mea,
Dar e în zadar căci nu am nicio hartă cu aleea.

Urăsc să aleg, urăsc să strivesc, urăsc să alung,
Urăsc să îmi aduc aminte de noi, să caut printre memorii.
Stiu că nici ție să cauți în trecut nu-ți place,
Însă te rog să o faci cât mai curând, iar apoi să-mi dai pace.