după ce au secat lacrimile
toate lacrimile
ce dau de lucru și altor oameni
-revenite șarpelui galben
cât să mai descrie vocea din piatră-
și paznicii au fost doborâți
în praf și cenușă
doar cămilele furate
de pe buzele tale
mai adăugară ființei
decât cuvinte
iubite

***

nu,
nu voi rosti cuvântul de laudă
așezat pe secera lunii
ca un vas ermetic
privind la templele rămase în picioare
devreme ce roșul se va uni
cu albul
vestind moartea
maestrului
și anumitor numere
pentru ca mai târziu să-mi ceri
pantofi noi

**

ne vom gândi ce să-i mai facem
aproapelui
decât din vârful buzelor
pustii
sau chiar mai puțin
din imagini și simboluri
de-a lungul acestui vector
într-un fel de ceremonie
-nedescifrată, continuată ca un trup
rămas ascuns,
aidoma nimicului dintr-un om-
cum ștergi o lacrimă cu dosul palmei

*