se întoarce în mine plânsul
ca o sălbăticiune rămasă orfană

în stradă nimeni nu vede
strădania strigătului îmblânzit

pentru a fi răscumpărat un surâs
durerea râde sărind din veșminte

ici colo se mai întâmplă să aud bătăi de suflet
să văd cum sare o inimă din tăietura de la piept

se trec duminici prin focul bisericilor goale
rugăciunile se înnădesc cu mătănii de paie

Dumnezeu mut numără zile
pe spatele gol urme vărgate

și nimeni să sufle