într-un fel lipsit de orice speranță fizică
am momentele mele în care blestem
și facerea și desfacerea
de fapt îmi strig neputința
ascund sub fiecare sudalmă lacrimi multe
poate chiar potopul
revolta firului de iarbă în lupta cu deșertul
strigătul scoicii rămasă pe uscat
tot felul de lumi dispărute
atlantide sau cine știe care cetăți înecate în vis
misterul din spatele fiecărei banalități
liniștea dinainte dezastrul de după
pofta de adevăr dar și teama de a-l accepta
bulimia cunoașterii asceza iluminării
tinerețea războinicilor bătrânețea renunțărilor
nebunia ca stare de veghe
granițele ca o premisă absurdă a proprietății
gardul dintre două lumi și vămile sufletului
sufocarea cu existența
explozia mugurului sau implozia fulgului de zăpadă
pentru o singură minune a minunilor minunate

doar orizontul ca o fata morgana
cerul împletindu-se cu marea
eu
tu
iubirea
și singura singura certitudine a vieții