Ruptă de gânduri și pielea se netezește,
uleiul iese la suprafață și se simte
cum trece zvon de frumos prin pupile.

Femeia de lângă mine se subțiază,
să intre-n măsurile provocatoare
inima ei caută maluri să urce sub sălcii.

Atunci,
cum o să trec pe mal fără s-alunec?

Caut cu palmele umbra, unde ea stă,
în care să-mi topesc ființa aprinsă ca fosforul,
clipele să vibreze pe trupul ei ca un râu.

Seara prinde nervuri de frunză crudă,
sufletele noastre capătă contur nedeslușit
în pârgă nevindecate de așteptare.

Simt cum se deschid în mine zăvoarele
și lemnul lor începe să înflorească,
arome răcoroase vin cu adieri șoptitoare
lăsându-mă să gust fructele coapte
sub faguri de stele zemuind
vâscoase ca mierea pe pâine.