poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1408 .



în ce tunel/scrisori pentru
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nicam ]

2014-06-17  |     | 



1

nevoia să știi că anumite persoane sunt bine
și asta ca-ntotdeauna să țină loc de a fi bine tu
nu e un mod sănătos de a trece dintr-o zi într-alta
ar fi spus Carolina dacă ar fi existat ca instanță
sau orice altceva decât născocire
amestec de persoane care au contat prea mult
nepermis interzis
dar știu că sunt pieton și pot deci pe contrasens
mă alint că sunt păstrăv că sunt somon că sunt știucă
sau care-i peștele ăla care înoată pe contrasens
nu mă aflu într-o mașinărie nu apăs pedale într-un mecanism
am decis să nu mi se-aplice acele reguli
și pot să beau bere
să-mi ia ceva mai mult timp să ajung din punctul a în punctul b
pe propriile picioare
am decis să iubesc am ales să iubesc
și asta e păcăleala
n-ai cum să iubești până ce nu accepți
că intri într-o mașinărie
că te dai cu mașina
că există pedale și semne
și o anumită capacitate cilindrică
și-ți dai seama că spui nu de așa multe ori pentru că nu știi să spui nu pe bune
și tot ce poți controla e numărul de silabe
dacă-ți pui centura
unde să virezi
care-i zidul în care să te-nfigi
și să minți c-ai vrut să testezi caroseria
ce vrei e de fapt să-i mai sară și altcuiva inima din piept
doar la gândul că nu poți da înapoi
că exista locul în care să te așezi pe o bancă
să ridici genunchii la piept
să pupi
și să speri

2

tu nu știi cum e
tu nu știi
când inevitabil muzica tace
și-n piept apare copacul lovit de fulger
o pasăre se așază
fără să aibă habar ce s-a întâmplat

3

un zâmbet e uneori cea mai sigură cale
de a pune capăt unui schimb de cuvinte de care n-ai chef
pentru care nu ai putere
un zâmbet e felul în care te-așezi la marginea ta
și spui nu mai pot nu fac față și e-n regulă așa
dar îți amintești dintr-o dată
– așa-i mereu
e brusc e evanescent
și puternic –
zâmbetul altcuiva și e ca și cum te-ai putea ridica
ai putea să renunți la condiția de biped constrâns
să gestioneze împrejurări și să nu mai creadă
e ca-n ziua aia într-un oraș atât de străin
lângă o clădire cu gard
după o întârziere
sau echivoc
când ți s-a zâmbit
și ți-ai spus
pot să mor
liniștită

4

sunt necesare multe cuvinte nepotrivite
multe texte proaste
doar ca să te golești să poți scrie apoi
cu luciditatea indiferenței
cu precizia totalitară a celor în viață
e necesar tonul ăsta sfătos
când simți limita lumii cum se frânge în tine
tu, care cunoști ce e aia text bun text puternic
amânări
introducere lungă încât să rămână alături
doar cel dispus cu adevărat să se piardă
cel asemenea ție un frate
doar ceva mai capabil de bucurie
ceva mai capabil de fratricid
și-i vei spune:
am scris mult și prost
am suferit pentru asta și m-am scuzat pentru asta
am visat că va fi de ajuns să fiu sincer
am protejat pe altcineva
decât pe ființa pe care am aflat-o în mine
i-am oferit altcuiva adăpost
am rătăcit în pădurea imaginară
am lăsat animale imaginare să muște din mine
și-am prins frică de oameni
am încercat să iubesc am sperat asta să mă oprească
ființa din mine să aibă curaj
să mă ducă de mână aproape de ierburi nu foarte înalte
să respirăm împreună
corpuri dizolvate-n lumină
și mirosul de sânge
- contează al cui –
să danseze în nări

5

mai întâi disperarea
târâtul pe burtă cu pietroiul în piept
și pâmântul în gură
pământ mult pământ în speranța că asta o să anuleze distanța
că o să ajungi fără piele și mațe
acolo unde te poți îmbrăca în fratele tău risipitul
și să scuipi pământul la loc
eventual să vă jucați adevăr/provocare
până se va înnopta
noaptea e totul ceva mai ușor
esențialul se întoarce în lucruri
poți chiar să-l atingi poți vorbi
și fratelui tău prin care simți și respiri
îi poți spune
primește acum pietroiul acesta
stai în liniștea lui
nu se știe când va veni dimineața
sau dacă am fost pregătiți
să murim

6

vara, el știe, e un anotimp criminal
astupă tot cu exces de căldură cu lumină-n exces
aproape nu mai poți urmări nici mirosul
ființei de care-ai rămas atârnat
ca-n jocul ăla spânzurătoarea
nevenindu-ți să crezi că nu ai ghicit
cuvântul secret
vara miroase a creier blocat și a corpuri ce nu mai rezistă
- e de fapt corpul tău amânat și respins
corpul tău tremurând sub rochiță
corpul tău mult mai sincer mai direct decât tine -
și are o zi vara asta
când cobori dintr-un tren
și-ți porți ochii în palmă
încetunel
înspre frigul din ființa
făcută din noduri și dor
e poate ființa de la care înveți
să nu păzești focul

7

toate celelalte poezii
chiar și mai frumoase
sunt toate pentru cineva
existent
de asta le arăt tuturor
e și asta o aparență
de apărare

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!