întâlnire cu zeul glasul său mai puternic ca tunetul
m-a trezit de din somnul cel negru al morții
și fulgerul său o clipă mi-a luminat
în depărtare calea

atât cât să văd cum se înalță la ceruri
sufletul și cum se pogoară
solie spre o lume pierdută

vai mlaștina-n care stăruie omul și vai
pentru multele sale păcate

dragostea mea tăinuită eu ție mă rog
du-mă departe departe departe

dincolo de râul ce se cheamă uitare
am visat o câmpie-nflorită cu crini
o întindere mai albă ca spuma
mării ce urcă-n înalturi

acolo dragoste du-mă și sună de înviere
să se deștepte îngerii și sună de întâlnire cu zeul hai sună