când obosim de prea multele păcate
pe care încercăm să le-nfrânăm
cu prețul desfrânării noastre
de fapt noi ne eliberăm
lăsăm aici picioarele murdare
să ni le spele cei ce vor să se smerească
și începem așa să ne înălțăm
pe urma durerilor neostoite

spuneai că pleci pe calea împăcării
prea te simțeai înger decăzut
că o să-ncerci să-ajungi chiar la messia
să-l rogi să-i ierte șarpelui nesăbuirea
de-a fi mușcat în noaptea aia
când vârcolacii făceau dragoste cu luna
crezând că-i măr de sân fecioara
și să-l dezbete de gustul fericirii
vezi cum îi spui cuiele mântuirii
ruginesc încă în inima mea
exact aici pe auricolul stâng
unde ne geme răstignită iubirea
roagă-l mai bine să ne redea unul altuia
în veșnicie tu picătura de rouă
unde odihnesc toți sfinții și stelele cerului
eu lacrimă în ochiul vieții
din care izvorăsc toate dorurile pământului
iar la judecată sărută palma zeului
să ne repete de s-o putea osânda