grâul din cer s-a copt mama rupe pâinea fierbinte și-o-înmoaie
în lapte steaua era doar o frunză ce se rupea din mâna ei
și se-întorcea la copac
cu o floare de tei am zgâriat coaja lemnoasă a unei lacrimi și pasărea din scorbură
a zburat
fereastră deschisă de vârsta albastrului când era mai tânăr
fâlf-fâlf se auzea cum zboară
până la paznicul pământului
ciocul ei de aramă i-a scăpat un bănuț în apa amintirii vorbei de gutui
cu care mă-nveleam în fiecare picătură de dimineață
greu ca un suflet
banul s-a dus până la fundul apei încă un ochi vamă din care
să înflorească gutuii
floare de semn
mamă
că paznicul pământului primește la poartă numai o lacrimă
aprinsă într-un vârf de lumânare

floare pasăre de tei