Toți copilașii cuminți,
Vioi, cu obraji fierbinți,
Cu năsucuri mititele,
Să ia loc pe scăunele,
Să le spun, minciună nu-i!
O poveste despre pui,
Nu gălbui, ci colorați
Ca florile. Ascultați!
.
Þup, zvâcni un ou în sus,
Apoi rostogol s-a dus!
Două ude, nu de ploaie,
Ci de vopsea, o văpaie,
S-au tot îmboldit oftând,
Dispărând ca și un gând!
.
Cinci, în rochițe lila,
Cum este eșarfa mea,
Dându-și coate cu mânie,
Au șoptit: -Ce grozăvie!
Ce ne-am face să fim pui,
Am mai fi minuni-gălbui?
.
-Vai, răcnește unul mov,
Parcă-s vânătă, un clovn!
Vreau la mama, cloșcă-bună,
Sub aripă să mă pună,
Să ajung un cocoșel,
Pintenat și voinicel!
.
Îi curg lacrimi pe obraji,
Făcând lac, poți să te scalzi!
Ca Dunărea se prelinge,
Strop unit cu strop... Ce plânge!
Îl ridic cu mâna mea:
-Tare ești drăguț, așa!
.
Credeți că s-a potolit?
Nu știu cum s-a răsucit,
Și-a zbugit-o suspinând,
Cu vopseaua șiroind,
Urmat de altele verzi,
Și au dispărut! Mă crezi?
.
Unul strigă: - Ajutor!
Își agăță un picior
În panerul de răchită.
Cu vestuța răsucită
De atâta zvârcoleală,
Reuși, țâșnind afară!
.
Tiptil, Eden când privește
În paner, tiii, se crucește!
Căci măicuța-ncondeiase
Multe ouă arătoase,
Iar acum pe fundul lui,
Mai e unul albăstrui.
.
Scărpinându-se la nas,
Ar pleca... Face un pas.
Dar se-ntoarce ca să ia
Oul, c-atât mai avea!
Dar sări ca și un zmeu,
Și s-a dus cu Dumnezeu!
.
Taina o dezleg tot eu:
Toate au ajuns cu greu,
Sub o cloșcă protectoare,
Ce-i încălzi ca un soare,
Și din ouă, vă mirați?
Au ieșit pui colorați!
-------------------------
La final vă dau o veste,
Tot ce-am scris e o poveste!