Dumnezeu a făcut el omul
Și i-a spus Adam
Dar pentru a nu muri atomul
A zis: mai am de făcut ceva, mai am.
Atunci a făcut femeia
Din coasta lui
Nu pentru că nu ar fi mai avut maia
Dar a văzut-o ca un cui.
Ne întrebăm adesea, neîncetat
Ce e femeia?
Dar un bărbat?
Răspunsul îl deține doar ea.
Femeia, acel băiat ratat al sorții
Pe care timpul îl incumbă liniștit
Vrem egalitate chiar totală-n fața morții
Dar nu dorim a fi unisex indefinit.

La granița evoluției bizare
Celulele se recombină amețitor
Nu mai e timp de amestecat în zare
Pentru a obține om nemuritor.
Un pumn de păcură arzândă
Un praf de creier endogen
Paradoxalul se inundă
Cu două grame de extrogen.
Senzații masculine se revarsă
În trupuri de femeie necioplită
Dar îs bărbați ce anima îi lasă
Să se prăvale pe un trup de piramidă.
Femeia, acel băiat ratat al sorții
Pe care timpul îl incumbă liniștit
Vrem egalitate chiar totală-n fața morții
Dar nu dorim a fi unisex indefinit.