Podul peste Răut, cum te-ai duce de la Nicoreni „la gară”, astăzi Drochia...
Hatul moșiei satului peste care nu se trecea decît cu treabă vajnică...
Hatul pamîntului străbuneilor mei.

De-aici și pîn-la pod a durat istoria...

Dar s-a găsit unul care l-a trecut
Și a șters haturile odată și peste toată viața,
Odată și peste toate viețile celor ce au fost duși „la gară”...
Podul peste Răut nu se putea trece decît la costum
Sau în straie de duminică,
Dar s-a găsit unul care l-a trecut
Și a deschis trecerea mulțimii spre gara de tren,
Mînați ca o cireadă de vaci și suiți în vagoane pentru vaci.
Vaci, care în alte timpuri nu aveau voie să treacă peste Răut.
Căci hatul era pînă la pod
Istoria era pînă la pod.

Dar s-a gasit unul care a trecut
Și am avut de atunci alte poduri peste Răut,
Din ce în ce mai multe,
Peste rîul de-a lungul căruia mi-au șerpuit anii:

Podul de la autogara din Bălți,
Peste care trecea de trei ori pe zi autobuzul cu care
Reveneam întotdeauna, în fiece vară, la Nicoreni;

Podul de lîngă blocul hidos de nouă etaje
La fel de hidos ca zecile de blocuri de nouă etaje
Din cartierul Dacia (astăzi) sau Octombrie (ieri),
Sau БАМ* (ieri, astăzi și mîine) – precum îi spune lumea,
Podul unde, copil, mergeam să-mi spăl bicicleta de noroi;

Podul de lîngă Спирт-завод**
Peste care trecea troleul nr. 2
Cu care mergeam la Gara de Nord
Pentru a urca într-un tren diesel Bălți –Ocnița
Cu care mergeam la Drochia
Pentru a reveni întotdeauna, în fiece week-end, la Nicoreni;

Podul de lîngă Orhei
Peste care treceam de fiecare dată cînd mergeam la Chișinău
Și peste care mai trec și astăzi
Cînd revin întotdeauna, în fiece vară, la Bălți;

Podul de la Orheiul Vechi peste care am trecut
Cu un francez pe care l-am adus într-o vară să-i arăt
Þara prin care curge un rîuleț pre nume Răut
Și care, dacă i-aș lua T-ul din nume pentru a șterge tot răul
Lăsat în urma mea de atîtea treceri,
Ar rămîne un rîu pre nume Rău,
Și care nu poate fi, el, pomenit în nume de rău,
Căci nu poartă nicio vină,
Căci nu poartă nicio vină!

Răutul care tot îmi face din ochiul de apă poluată
De Спирт-завод**-ul de la Bălți: „Vino – Revino!”
De vină este acel care a trecut podul peste Răut
Și care a încălțat istoria în ciubote de „chirză”***...


*БАМ (în rusă Байкало-Амурская магистраль): (în română Magistrala Baikal-Amur): Locuitorii orașului Bălți denumesc astfel, prin analogie, un cartier locativ construit pe locul unor mlaștini

**Спирт-завод (rusă): în română: Fabrică de alcool etilic.

***Chirză: (rusizm, de la Кирза) : material de substituție a pielii din care erau confecționate ciubotele soldățești.