Cânta-n Siberia o balalaikă,
Rănile au încetat să mă mai doară
Dar să știi,cele din suflet maică,
Rău mă copleșesc,sunt grea povară.

De iubita mea nespus mi-e dor,
Mi-aș dori enorm să-mi văd prințesa
Și acum la gândul ăsta mă-nfior,
Poate-am greșit trenul la Odessa.

Tatei ce să-i spun?!-așa-s soldații,
Mai mereu în focul luptei pier,
Au căzut în jurul meu fârtații...
Iar eu sunt în Gulag prizonier.

Soartă ingrată să-ți aduci-aminte,
Zilnic sunt simțiri ce greu m-apasă
Nu v-aș putea spune în cuvinte,
Cât de mult vreau să mă-ntorc acasă!