Un vers legat de-un fir de viață,
Stă margine unei idile,
Una în care față-n față
S-au întîlnit eroi a două file.

Din prima se scurgea aprins,
Un mîndru tînăr cavaler.
De dragoste acesta era-mpins
Și dragostea-i era reper.

Din alta o domniță – mîndră,
Ținea un drum acum spre cel
Ce din hărtie-n vis se surpă
Și e tăcut,dar e rebel.

Cum ambii se proniră-n lumea lor
Și timpul le uitase urma.
Aceștea au eternitatea dacă vor
Ca să-și găseasc-acum iubirea.

Și pas cu pas tot e mai greu,
Să creadă ca totul va fi.
Pentru băiat în felul său,
Iar fata doar de l-ar găsi.

Așa treceau și nopți,și zile,
Iar tinerii nu se găseau.
Pîn au citit pe două file,
Răspuns la ceea ce doreau.

Și-au înțeles ambii deodată,
Unde ar trebui sa întîlnească.
Un cavaler o mîndră fată,
Iar mîndra tînărul ce s-o iubească.

Și ziua cînd s-au întîlnit sortiții,
A devenit istorie nescrisă.
Iubirea lor e luminarea minții,
Iar ei au demonstrat că dragostea e neînvinsă.

Mult timp a trecut de-atunci
Și multe s-au schimbat la zile,
Și pîn-acum nu poți să-ncurci...
Nedespărțite acele două file.