Este-o poezie pentru tinerii
Ce fără-ndoială, nu știu a trăi;
Și niciodată frate, nu gândesc prea bine
Ei condamnă lumea, pe mine și pe tine.

Acei golani ce stau pe stradă
Și cu pasiune, trag din țigară,
Fără inhibiții, se laudă cu-n joint
Ajunși pe la spital, încep și te mint.

Și sub influență, se cred șmecheri mari
Le pui câte-o-ntrebare, dar în zadar!
Și stau în perfuzii de rău ce le este
Ei te tot înjură, tu le faci un bine.

Abea după un ceas poți vorbi cu ei
Și afli în sfârșit ce-a tras pe nas și hei!
Ghici frate ce promite ăsta
Că de azi cu iarba, gata!

Dar nu trec două luni și băiatu’ revine
Și fără să știe se-nfoaie la mine,
Eu las să treac-o oră să-i amintesc
Că și uitarea-i un lucru firesc.

Dar băiatul de pe pat are-o problemă;
Cum să rezolvăm această dilemă?
Eu susțin din nou o idee a mea
Omul susține că-i doar narghilea.

Mai spune pe urmă „consum etnobotanice”
„Dar nu credeam că-mi va fi rău frate”!
Și are un istoric de-l compătimești
Dar argumentele te cam scârbesc.


Beatrice Lohmüller
22 ianuarie 2014