Eu sorții am să-i spun ceva ,,Eu încă sunt,
De-mi tremură genunchii, eu încă pot să cânt,
M-am ridicat mereu din căzătură-n căzătură
Și tăvălit sunt în durere pân-la gură,
Dar uite, stau drept și te înfrunt.

Când m-am născut, în râs ai stins și lampa,
Și focul n-a putut să încălzească apa,
Și m-au spălat cu apă rece dar n-am plâns,
M-am încălzit la pieptul mamei când m-a strâns
Și uite, eu încă sunt, tu crapă.

Șireată te-ai ascuns în umbra mea și m-ai lăsat
Să cresc și să învăț, visând iubirea de bărbat.
Acum n-ai mai venit tot tu la mine-n poartă,
Ci moartea mi-ai trimis, tu, soartă blestemată,
Dar încă sunt , nici moartea nu m-a luat.

Acum mă rogi, în șoaptă cerându-mi iertare,
Bătrână, genunchii îți gem și inima-ți doare,
Și-mi ceri să îți dau a mea moarte nebună,
Cu milă să vină, să plece cu tine de mână,
Și tu soartă ești muritoare.