poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3045 .



Transpoezie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [carmen ]

2013-12-19  |     | 



Dați-mi voie să fiu femeie, să merg la piață și să fac mâncare bărbatului pe care-l iubesc
Dați-mi voie să nasc, să urlu când expulzez sentimente anapoda fără judecăți prealabile
Fără să trag cortina și să mint în spatele ei cum că eu nu aș fi totuna cu femeia
De pe scena trupului aflat la vedere, m-am hotărât să mă îndrăgostesc și pentru asta mi-a crescut
O membrană în plus peste ochi care permite să văd în adâncuri, un fel de anabolizant
Dați-mi voie să mă transform pentru câteva zile într-o cerșetoare care cotrobăie
Prin oameni până seara târziu când toată lumea se retrage râncedă în case stupide
De cărămidă când adevărata realitatea a casei e corpul alb și mereu gol și eu visez
La perechea de mâini, s-o inventez simplu ca pe o pâine, fără prea multe materii prime
La un el, să-l ating dimineața ca o pisică perversă care vrea doar mâncare, iubirea nu e pentru oameni
Oamenii nu au organ de strâns la piept, pieptul în sine e doar o idee, oamenii strâng la piept
Cu tot felul de tertipuri artificiale, pieptul meu nu există, e un mare gol, un mare concept
Păsările vor plonja aici ca într-o mare ireproșabilă, după asta mă veți recunoaște pe stradă
Va fi o sinucidere în masă când toți cormoranii vor veni la bancul de pești care se vede sub piele
Pescărușii din Piața Amzei vor privi de pe macarele și vor pofti și ei la dragostea mea scoasă la bătaie
Aș fi vrut să fiu în viața ta, în patul tău bântuit de femei despletite, să ies din pielea ta ca puiul din
Coaja de ou, să-mi abandonez corpul fără nicio remușcare, dar, pe stradă, iată
Oamenii s-au înnegrit, și-au mai pus un rând de haine, încă un rând de idealuri
Vreau să dau de-o parte toți mușchii, toate vertebrele ca pe niște cărți citite care nu mai satisfac
Și pe care le arunc sub pat așa cum arunc veioza blocată, să caut aripile prin toate buzunarele
Vreau să merg desculță prin camera ta, să aerisesc, păsările să intre buluc
Să pigulească rămășițele de femei uscate ca pe feliile de pâine uitate noaptea în bucătărie
Să-ți deschid geamurile, cămașa, să văd ce mănânci, ce bei și cu ce faci dragoste
M-am hotărât să mă îndrăgostesc și pentru asta mă dezbrac de luciditate și mai ales de corp

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!