în iarna aceasta poetului nu i-a mai rămas
niciun picior bun, niciun gând curat
merge în coate cu mâinile căutând tuberculoasele intestine ale fluturilor marini pentru a le urmări în plin proces digestiv
cum se strâng în propria lor ființă,
13 kilometri de tuburi elastice, superb legate la gură cu promisiuni parfumate
ah, supremul acid gastric
și revolta teniilor
înflorind primăvara în derivare regresivă

poetul
și călătoria lui not responding

simțindu-l prin preajmă
cel mai sănătos lucru
trage apa și scuipă-n pisoar
firesc gest zice-vom
niciun adam n-are voie în pisoar
neînfometat.
și la drept vorbind
dacă l-ai fi cruțat și-ar fi pierdut religia
condițional-optativă uitând de orice cuvânzeu
Eden, milioane de microbi și adevăruri provenite din radicale lichefiate.

în sfârșit, ne permitem să ne furăm liniștea
din spinarea celui mare mort dintre noi.