Te-ai furișat în noapte, pe răcoare,
Curgând pe deal prin picuri mici de taină,
Să-mbraci păduri și pomi în nouă haină,
S-aduci naturii-adâncă transformare.

Ai dat în fugă frunzelor sărutul
Primit plângând amar de desparțire,
Iar florilor prin frig le-ai dat de știre
Că le-ai răpit prezentul și trecutul.

Ai prins pe vii sărutul cu rugină
Doar după rod adăpostit în crame,
Plimbând prin rânduri trena-ți de regină!

Ai dat sărut cu brumă peste poame
Și-n ceață scut ai pus pentru lumină,
Să ne-amintim cum fost-au alte toamne!


--------------------------------------------------------------------------------