Îmi amintesc copilă dragă,
Trecut-au... mulți ani de atunci.
Ceva de când eram de-o schioapă
Și când mergeam pe la bunici.

Doi bătrânei, frumoși și tandri,
Dar măcinați de-atâția ani,
Ei la căsuța lor cea mică,
Pe prispa casei ne-așteptau.

Și-atunci când ne vedeau la poartă,
Ce bucurie le făceam,
Veneau și ne luau în brațe,
Iar noi pe-obraji îi sărutam.

Bunicul îmi amintesc drăguțul,
Sub nuc ziarul și-l citea
Și fără să-l vadă bunica
Își aprindea câte-o lulea

Iar noi, nepoții, prin grădină,
Ne fugăream și ne jucam,
Iar când vedeam că nu-i atent
Săream pe el și-l speriam.

Dar nu se supăra...din contră
În joaca noastra mai intra.
Îmi amintesc jucam ''ascunsa''.
Doamne...mult ne căuta!

Bunica pregătea mâncarea,
Pe toți la masă ne chema.
Făcea o ciorbă tare bună,
Și-acum îmi este dor de ea.

Și mai făcea scumpa bunică,
Pentru nepoții ei cei dragi,
Plăcinte țăranești cu brânză,
Papanași și... cozonaci.

Apoi, ea ne lua în brațe
Și la culcare ne ducea,
Iar ca să dormim mai bine...
O poveste ne citea.

Acum îți povestesc copilă,
Despre ai tăi străbunici.
Îti va veni și ție vremea,
Să povestești de-ai tăi bunici.



Barbălată Andrei