poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2878 .



La omul sărac...
poezie [ ]
Trimise la Bistrița Colecţia: Texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Casiopeea2008 ]

2013-09-23  |     | 



Rondelul locatarului

Sunt locatar al unui bloc
Și-mi văd de traiul meu cinstit,
O viață-ntreagă am muncit,
Dar pasul l-am bătut pe loc.

Facturile, când au venit,
Le-am achitat, că nu-s escroc,
Sunt locatar al unui bloc
Și-mi văd de traiul meu cinstit.

Și taxele mi le-am plătit,
Iar datorii nu am deloc,
De bani, eu n-am avut noroc,
Dar dorm atât de liniștit,

De ieri, în scara unui bloc...

Banii n-aduc fericirea!

Sunt vremuri tot mai grele, ce să-i faci,
Dar nouă, dascălilor, nu ne pasă
De cei ce ne consideră săraci,
C-avem o viață fără griji, frumoasă!

Eu, de exemplu, sunt învățătoare,
Dar nu mă simt, ca alții, umilită!
E drept că leafa nu-i atât de mare,
Dar n-am motiv să fiu nemulțumită.

Ce dacă frigiderele-mi sunt goale
Și n-am provizii? Pot trăi și-așa!
În alimente-s multe chimicale
Și nu trăiesc doar pentru a mânca.

Nu cheltuiesc aiurea, pe mâncare,
Iau lucruri strict indispensabile:
Cerneală, folii multe și dosare,
Hârtii și alte consumabile:

Lipici, carton, culori și alte cele,
Ca sala mea să fie pavoazată,
Nu dau acești bănuți fetiței mele,
Să-i irosească pe vreo ciocolată!

N-am bani de teatru, film sau de spectacol,
Dar îmi oferă viața, zi de zi,
Pe scena ei, un fascinant miracol,
Atât de multe tragicomedii!

Eu nu merg în vacanță-n țări străine,
Căci nicidecum nu sufăr de snobism
Rămân în țară, nu c-ar fi mai bine,
Dar dau dovadă de patriotism.

Când banii mi se termină, nu-mi pasă
Că nu mai am cu ce plăti naveta,
Căci, tot mergând pe jos, sunt sănătoasă
Și, astfel, îmi mențin și silueta.

Nu fac parada modei, pe la școală
Și nici nu îmi doresc să fiu în trend,
Dar sunt ok, că doar nu umblu goală!
Voi nu ați auzit de second-hand?

N-am bani de farduri sau bijuterii,
Nu-mi cumpăr nici brățări și nici mărgele.
S-apar așa, în clasă, la copii,
Să le distrag atenția cu ele?!

Adună unii banii la saltea
Și, leu cu leu, bănuții se-nmulțesc,
Eu nu adun, căci poate voi avea
Norocul să n-ajung să-mbătrânesc.

Și cum să nu fiu mulțumită tare,
Căci, chiar de n-am în conturi milioane,
Am bani și pentru cursuri de formare,
Și pentru patru-cinci simpozioane!

Îmi drămuiesc salariul meu cinstit
Și nu trăiesc precum un bogătan,
Dar este bine, totuși, că-mi permit
Să cumpăr „puncte”-n fiecare an!

De-aceea, cu mirare îi ascult
Pe toți confrații ce se văicăresc;
Eu, sincer, n-am ce să-mi doresc mai mult,
V-am spus, doar, cât de bine viețuiesc!

De bani mai mulți eu chiar nu am nevoie
Și nu văd vreun motiv de-ngrijorare,
Cât timp, în școală, pot intra în voie
Și nu plătesc și-o taxă la intrare!...

Un om ghinionist

Sunt necăjit, așa mi-a fost sorocul,
Să mi se pară viața o povară,
Eu nu dețin, ca alții, bunăoară,
Nici iaht, nici vilă, nici Porsche la scară
Și greu îmi mai găsesc, în lume, locul.
Sunt singur, divorțat a treia oară,
Iar banii nu mă dau din casă-afară,
Deși trudesc din zori și până-n seară...
Am ghinion, m-a ocolit norocul!

Ai mei amici, de-o vreme, au capricii,
Deși i-am prețuit ca pe-o comoară,
Ei, rând pe rând, încep să tot dispară,
Din viața mea, doar n-au plecat din țară,
Deși-s amabil, nu sunt om cu vicii.
La mine n-ar avea ce să mai ceară
Și nu mai trec pe-aici nici într-o doară,
Măcar așa, la zi aniversară...
Am ghinion, mă ocolesc amicii!

Vecinii mei nu trag precum roboții,
Dar viața lor e faină și ușoară,
Au vile și mașini de lux, la scară,
Averi și bani de-i dau din casă-afară,
De-aceea, des, au fost prădați cu toții.
Tâlharii m-au călcat, odinioară,
Dar au ieșit, urgent, pe geam, afară,
Văzându-mi situația precară...
Sunt norocos, mă ocolesc și hoții!



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!