Dă-mi doar o schijă din iubirea Ta,
Mărite Doamne, să sfârtece pământul,
Ca un vulcan să îl sfințească cu dogoarea,
Să ardă răutatea-n om, până și gândul
Prin piele să îi iasă ca sudoarea.

Dă-mi doar o schijă din răbdarea Ta
Mărite Doamne, la umbra unei flori să stau cu dor,
S-o simt cum crește, să pun capu-n poala sa,
La fiecare-apus de soare să mă lași să mor
Și dimineața să-ma învii cu raza ta.

Mai dă-mi un strop din lacrima iertării
Mărite Doamne si nu-mi mai da o palma,
Și dintr-o glastră de lemn sfânt, biserică iti fac,
Altar din floare să-ți durez, cu vocea calmă
Petale-n rugăciuni să iti ofer, să te împac.