poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1247 .



noul cod rutier adaptat în vigoare cu noul statut al tramvaiului 5
poezie [ ]
Din actele oficiale

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [fairytale ]

2013-09-13  |     | 



În clipele de amețeală.
tramvaiul cinci se rupe de pe șine și pare un câine pregătindu-se să devină biped, cu picioare solide, ruginite - de fier totuși, cu ochii mari, aprinși și cu gura tăioasă, larg deschisă spre a se uni cu cerul pe care niciodată nu l-a atins decât prin antenele pantografului lovindu-se orgiastic cu fulgerele venite de departe...

atunci nu mai există controlori, cântar de adevăr, și valize în care sănătoșii călători să-și depună zelos trecutul
ca un ultim strigăt de libertate,
sau ca un gest de frică,de lașitate... de ce nu ?
până la urmă de ce să mai aibă nevoie de el, când în față
falnic se ridică să spintece corbii neajunși vreodată, doriți poate, corbii vizitând nopțile lor pustii, prevestindu-le nenorocul și boala - tramvaiul conglomerat de metale și piese și curent.

nici mașina neagră a poliției nu se mai vede să taie cu lama pielea corozivă a tăcerilor casnice, abrupte, uneori purulente ce adesea ocupă spațiul dintre noapte, om și frig
nici disciplina tactică a trecerilor de pietoni mobile
nu mai atacă mersul inegal, incoerent al roboțeilor cu defecte din fabricație.

până la urmă, claxonă tramvaiul
să-nălțăm sfânta cruce
noroiul e tare dulce toamna
e proteic, vital
e noua noastră carne, mai vie, inalterabilă
mereu regenerabilă
către fiii luminii, stațiile noastre comune
întârzierile capitale ne sugrumă visul
lăsați-mă-n noroi

spargeți întrerupătorul
s-a îmbolnăvit întunericul

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!